Anul acesta, ne-am unit forțele cu cei de la Asociația Lumira în co-organizarea expoziției de artă vizuală Feelings in Color: A creative dialogue, care se va deschide publicului pe data de 22 martie și va putea fi vizitată până pe 12 aprilie.
Am stat de vorbă cu Roxana Florența, fondatoarea proiectului Educație Emoțională, pentru a afla mai multe despre activitatea Forumului și misiunea lor, pe fondul unei crize emoționale generalizate, cauzată de tot felul de factori externi deloc neglijabili. Vezi cum a luat naștere proiectul, dar și cum ne putem acorda primul ajutor în momente în care ne simțim destabilizați, citind interviul cu Roxana mai jos.
Într-o țară în care educația emoțională a devenit un subiect recurent de discuție abia în ultimii câțiva ani, care sunt nevoile colective pe care Forumul Social creat de voi își dorește să le adreseze?
Da, e adevărat, educația emoțională încă își face loc în conversațiile mai largi, dar cumva oamenii deja simt că au nevoie de asta. Noi vedem o nevoie clară de spații unde să putem învăța să ne înțelegem emoțiile, să știm ce facem cu ele, dar și să ne simțim mai puțin singuri în asta. De multe ori, trăim stări grele și ni se pare că suntem singurii care simt așa. Forumul vine să creeze exact un cadru în care oamenii să vadă că nu sunt singuri, că e ok să simți și că există metode prin care poți lucra cu ceea ce trăiești.
Uitându-mă peste programul atelierelor pe care le veți organiza în perioada 22 - 30 martie anul acesta, îmi dau seama că ați urmărit să veniți în întâmpinarea unui public cu interese de învățare diverse. Anticipez, însă, și reacții sceptice din partea unor persoane pentru care conceptul de terapie prin artă sau simpla idee de apropiere și deschidere emoțională în cadrul unui grup, de exemplu, ar fi percepute ca un turn off. Cum ar putea fi înduplecați să dea o șansă acestui gen de activități?
Cred că, în general, scepticismul vine din teamă. Teama de a intra într-un spațiu necunoscut, de a fi vulnerabil sau de a simți ceva ce poate nu vrei să simți. Și e normal. De obicei, când cineva vine prima oară la un astfel de atelier, vine cu garda sus. Dar, cumva, în momentul în care începi să faci un exercițiu sau să vezi că și ceilalți sunt la fel de emoționați sau nesiguri, te mai relaxezi. Noi nu convingem pe nimeni cu forța, dar mereu spunem „hai măcar să încerci, vezi cum e pentru tine și după tragi concluziile”. Și, sincer, mulți rămân surprinși de cât de bine se simt după.
Diferite activități de grup cu rol de educare emoțională, organizate de Forumul Social: Educație Emoțională. Credits: Roxana Florența
Mare parte dintre membrii care alcătuiesc Forumul se focusează, în practica lor, pe arte ale spectacolului, precum dans sau teatru. De ce a fost important pentru voi să includeți, în programul de acest an, și o expoziție de artă vizuală?
Pentru noi, educația emoțională nu înseamnă doar să vorbești despre emoții sau să le analizezi rațional. E vorba și despre a le simți, a le exprima într-un mod care uneori nici nu are nevoie de cuvinte. Și asta face arta vizuală. O imagine poate să te lovească direct în suflet, să te pună față în față cu ceva ce n-ai putut pune în cuvinte niciodată.
De exemplu, în dans, corpul vorbește, în teatru ne punem în pielea altora, dar în fața unei picturi, a unei instalații sau chiar a unui colaj, ești doar tu și emoția pe care o ai în fața lucrării. Asta îți dă un spațiu mai intim, mai introspectiv, unde poți procesa în ritmul tău, fără să simți presiunea unei experiențe colective. Unii oameni poate nu se simt confortabil să se exprime prin mișcare sau prin voce, dar pot găsi o conexiune profundă cu ceva vizual, iar asta poate fi punctul lor de pornire în procesul de autocunoaștere emoțională.
Pe lângă asta, am vrut și să creăm un punct de întâlnire între diversele forme de expresie. Când aduci în același spațiu dansatori, actori, terapeuți și artiști vizuali, se creează un dialog bogat, o diversitate de perspective care fac întregul demers mai accesibil pentru oameni diferiți. Unii vin pentru teatru și descoperă arta vizuală, alții vin pentru artă și ajung să participe la un atelier de mișcare. Credem mult în interdisciplinaritate pentru că, până la urmă, și emoțiile noastre funcționează așa: nu sunt separate, ci curg unele în altele, la fel ca și formele prin care le exprimăm.
Criza climatică, genocidele, războaiele, sărăcia – toate sunt motive întemeiate de neliniște și disperare. Suntem în plin an electoral și privim cu anxietate atât în interiorul granițelor, cât și dincolo de ele, spre Vest, cu un amestec de iritare și debusolare. Cum ne putem gestiona emoțiile care vin la pachet cu tot ceea ce vedem și auzim constant, din toate părțile?
E greu să nu simți ceva când vezi ce se întâmplă în lume. Uneori e furie, alteori e neputință, uneori e o oboseală cronică, ca și cum n-ai mai avea energie să procesezi încă o veste proastă. Și e normal. Nu suntem făcuți să absorbim atâta suferință la foc continuu, iar faptul că suntem expuși constant la știri negative face ca emoțiile astea să se acumuleze și să ne afecteze profund.
Primul pas e să recunoaștem că e normal să ne simțim copleșiți. Nu e un semn de slăbiciune, nu înseamnă că suntem neputincioși sau că exagerăm. Chiar trăim într-o lume tensionată, iar corpul și mintea noastră reacționează la asta. Ce putem face e să învățăm să reglăm cantitatea de informație pe care o consumăm. Asta nu înseamnă să ne izolăm sau să ignorăm ce se întâmplă, dar putem fi mai atenți la cât de mult ne expunem. De exemplu, să nu începem și să nu terminăm ziua cu știri, să ne alegem surse mai echilibrate, să ne permitem pauze de la fluxul constant de informații.
Și, poate cel mai important: să avem grijă de noi și de conexiunile noastre. În perioadele de stres mare, avem tendința să ne închidem în noi, dar fix atunci avem nevoie mai mult ca oricând să ne conectăm cu alții. Să vorbim despre ce simțim, să cerem ajutor, să ne permitem să fim susținuți. Comunitatea, fie că e formată din familie, prieteni sau grupuri de oameni cu aceleași preocupări, e una dintre cele mai puternice resurse pe care le avem pentru a face față lumii de azi.
Odată încheiată seria de evenimente din această primăvară, ce alte planuri de viitor – care includ educația emoțională – aveți pe listă?
Avem în plan să continuăm cu evenimente lunare, mai ales cu webinarul gratuit „Emoții în Dialog”, unde discutăm pe larg despre diverse mituri și aspecte mai puțin înțelese despre emoții. O să aducem invitați, o să fie interactiv, exact cum vrem să fie și în realitate – un spațiu de împărtășire. Și, bineînțeles, urmează Open Call 2026 pentru facilitatori noi pentru Educație Emoțională Forum Social, așa că dacă cineva e interesat să fie parte din asta, să fie pe fază, vom anunța pe pagina de facebook Lumira.
Ăsta e doar începutul, sincer. Forumul Social de anul ăsta e ca o sămânță plantată într-un teren care are nevoie de genul ăsta de inițiative. Avem în plan să dezvoltăm și mai mult această comunitate, să nu fie doar un eveniment pe an, ci un spațiu viu, în care oamenii să poată învăța și practica educația emoțională pe tot parcursul anului.
Și, bineînțeles, lucrăm și la ediția viitoare a Forumului, care vrem să fie și mai mare, și mai diversă. Vrem să aducem și mai multe perspective, poate chiar să facem parteneriate cu inițiative internaționale care promovează educația emoțională.
Pe scurt, vedem Forumul Social Educație Emoțională ca pe un punct de pornire, nu ca pe un eveniment singular. Educația emoțională e un proces continuu, și vrem să fim acolo pentru cei care vor să meargă pe drumul ăsta, nu doar pentru câteva zile, ci pe termen lung.
Pentru mai multe informații despre Forumul Social: Educație Emoțională, poți consulta următorul link: www.lumira.ro/educatie-emotionala
Comments